Claudia Millian-Minulescu – Primăvară

Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,Şi-n cuibul meu a poposit pe rândŞi porumbelul alb, şi vulturul flămând,Şi soarele, şi vântul, şi tăcerea-adâncă.Vrea sufletu-mi să-i scutur praful şi tăcerea,Că-i prăfuit de vânturi şi de griji mărunte..Pe cine-aşteaptă cuibul meu din munte,De-mi cere iar să-i curăţ încăperea?.Covor de frunze netede şi moiAştern în cuib şi-l primenesc … Citește mai mult

Claudia Millian-Minulescu – Nevroză

De vrei să nărui fresca femeilor străine,Și să trăim o clipă nevroza mea măiastră,Îți voi turna ființa în plăsmuiri senine,Dând sufletului aripi de pasăre albastră.Dând gândului să scrie cântări imaginareȘi-auzului să prindă poeme negândite,Vom respira parfumul planetelor bizare,Cu păsări de lumină și flori însuflețite.Și când vei fi făptura închipuirii mele,Când infinitul însuși va fi spre … Citește mai mult

Claudia Millian-Minulescu – Himeră

Și-acum, de vrei, răspunde-mi, grădină efemeră,Prin care trece moartea în menuete fine,Sub formă de femeie, de cântec sau himeră –Răspunde-mi, mască rece, de ce m-aștepți pe mine?.Eu nu vreau să beau cântul orbitei obositeȘi n-aștept gestul milei din vechile icoane,Nu vreau să-mi dai parfumul miresmelor trezite,Nici floarea ce sucombă pe torsuri de coloane.Nu vreau să-ți … Citește mai mult

Claudia Millian-Minulescu – Toamnă

Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii,Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă –Cu leziuni de unghii și picături de sânge?Și-n mine bate-o frunză, ciudată și firavă,Ce sub capriciul vremii se leagănă și plânge..Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarteȘi cum își distilează parfumul diafan,Pe mobile și statui, pe stofe și covoare,Și-ntrezăresc pădurea culcată … Citește mai mult

Claudia Millian-Minulescu – Pisicile

Cu ochii fosforescenți și obliciRămați în cearcăne de aur.Ca niște scumpe amulete,Cavoul negrelor regrete.Voi, preotese egiptene,Sfidând stăpânii printre gene,Visați mereu la cerul maur.Visați berberii și efebiiCum în cântări vi se prosternă;Pe fondul albei piramide,Visați reginele livide,Cu ochii înegriți de kohl,Cu umerii și gâtul gol;Visați o viață de lumină,Ca îmbătate cu m*****ă!Cu ochii fosforescenți și obliciRămați … Citește mai mult

Claudia Millian-Minulescu – Voluptate

Nevrozaților.Plecați spre țări de voluptate,Învingătoare de nevrozeȘi de iubiri fatale;Plecați spre zările pătateDe violete echimozeȘi de motive pale.Plecați departe-n fund de zări:Acolo unde forma moareȘi nu-s conture crude;Plecați spre voluptoase țări,În care nu-i apus de soareȘi plânsul nu se-aude.Acolo unde-n colori șterse,În armonia de penumbre,Palpită viața întregei firi,Și unde-amantele perverseVisează în alcovuri sumbre,Înamorate de satiri.Acolo-s … Citește mai mult

Claudia Millian-Minulescu – Garoafe Roșii

Garoafe roșii, crenelate –Amfore cu parfum de mosc,Pecetii de rubin și sânge –Eu vă iubesc și vă cunosc,Prin voi, garoafelor bizare,În funduri roșii de corolă,Mi-a-ntins iubirea-ntâia oarăOtrăvitoarea ei fiolă..Eu vă iubesc și vă cunoscDe mult tulburătorul mosc..În roșu-apusului de soareVoi puneți pete de culoare,Voi înfloriți în fundul măriiÎn lungi ciorchine de mărgeanȘi pe obrajii de … Citește mai mult

Claudia Millian Minulescu – Vazele de Flori

Ce mâini înfrigurate-au modelatArgila neagră-a vazelor bizare,În care mor plăpânzii trandafiri,Cum mor în noi nervoasele iubiri? –Argila neagră-a vazelor bizare,Evocatoarea unei funerare!.Ce mâini înfrigurate le-au turnat,Dând formei lor senzaţii de femeie:Cu linii rotunzite ca de pântec,Cu ondulări de şolduri şi de cântec? –Dând formei lor senzaţii de femeieŞi braţelor mişcări de orhideie!.Ce mâini înfrigurate de … Citește mai mult