Claudia Millian-Minulescu

Toamnă

Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii, / Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă … →

Cu ochii fosforescenți și oblici / Rămați în cearcăne de aur. / Ca niște scumpe … →

Nevrozaților. / Plecați spre țări de voluptate, / Învingătoare de nevroze / Și de iubiri … →

Garoafe roșii, crenelate – / Amfore cu parfum de mosc, / Pecetii de rubin și … →

Ce mâini înfrigurate-au modelat / Argila neagră-a vazelor bizare, / În care mor plăpânzii trandafiri, … →

Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă, / Şi-n cuibul meu a poposit pe rând … →

De vrei să nărui fresca femeilor străine, / Și să trăim o clipă nevroza mea … →

Și-acum, de vrei, răspunde-mi, grădină efemeră, / Prin care trece moartea în menuete fine, / … →