Tinerețea mea acum
Parcă este o ruină,
Abătută de la drum
Pe o creastă de colină.
Sub ferestre nu mai cântă
Rândunicile zglobii…
Prin grădină se frământă
Vântul serii-n bălării.
Și când țipă cucuvaia
Mi se pare, tremurând,
Că e glasul tinereții
Veștejite prea curând!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de nostalgie și tristețe față de trecerea timpului și pierderea tinereții. Vorbitorul simte că tinerețea sa este acum o ruină, iar peisajul din jur reflectă această stare de declin și melancolie.