Ce liniștit surâde lacul
Sub caldul razelor de soare,
Când cerul albastru se răsfrânge
În unda lui scânteietoare.
Și-n fundul lui, noroiul negru
Ascunde lupte îndârjite.
Sunt mii de vieți ce se frământă
Sub clarul apei adormite.
Și noi zâmbim cu-nșelătoarea
Seninătate-a unor unde.
Ce calmi părem! Dar câte patimi
Adâncul inimii n-ascunde!
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastul dintre aparența calmă a suprafeței și agitația ascunsă din adâncuri, atât în natură, cât și în sufletul uman. Liniștea aparentă ascunde lupte și emoții intense.