Versuri corectate și adnotate
Mă-ncolăcesc, cu opt brațe, sorbindu-te-n ventuzeDiform, fără schelet, suflet cum gelul moaleMă strecor din abis, mă-nalț l-a tale buzeO inimă să-ți dau… sau trei să-ți pun în poale. Din fumul de cerneală în lacrimi ‘ți scriu biletȘi-mi storc din nouă minți, ce le-am, le dau ofrandeSă-ți ridic obelisc din truda-mi de atlet..Te las minune lumii, … Citește mai mult
Ce liniștit surâde laculSub caldul razelor de soare,Când cerul albastru se răsfrângeÎn unda lui scânteietoare.Și-n fundul lui, noroiul negruAscunde lupte îndârjite.Sunt mii de vieți ce se frământăSub clarul apei adormite.Și noi zâmbim cu-nșelătoareaSeninătate-a unor unde.Ce calmi părem! Dar câte patimiAdâncul inimii n-ascunde!
Pogoară-tedintru adâncuridă-mi hotărârecă nu e nimicîn adâncuri..că ochii, ah, ochiinu țin nimicîn adâncuri..cum în oceanenu pot să fieruini și armade..că nu e nimicdecât pletele blondecare-s nimic..că nu e nimicîn adâncurinimic.
Mă chemiTu mă chemi de departePrin ziduriPături groase de aerPrin sunetul ploiiPrin nepătrunsele zale de zeu.Un glas fără sunetO voce pierdută-n adâncuri de mareCa de pe o altă planetăNici când locuităVine chemarea.Înfășurat în pânzele nopțiiPrecum cavaleriiÎn drumul lor către steauaCe se arată doar magilorAud în timpaneLovituri în cadențăPrin care berbeculRupe zăvoarele.Se întinde câmpiaSub pătura neatinsă … Citește mai mult
Și de n-ar fi fost: în munți odată,totuși trebuia să se stârneascăși din vrerea lor înfierbântatăsă coboare-n râuri, să zvâcnească.Din ideea că-i un minereupeste toate mai presus, aparte.Din adâncuri Meroe departeau zvârlit așa mereu.peste tot ce-i cunoscut, afarăîn văzduh, la margini de pământ;fiii, uneori, apoi cărarăce-au promis părinții doarăcătre casă, dur și de ne-nfrânt;.unde-un timp … Citește mai mult
Fluid din filtru ce-mi strecoarăotravă dulce – o, nu clipi,mătasa genii, nu undi,noaptea-mi senină, aripa ușoarăde gene moi pe ochi coboarăși stinge-a lor lumină.Abia văd nălucind în eivrăjiri de ape și scânteide-albastre adâncuri mă-nfioară:mi se năzare-n umbra lortălăzuind amețitornesaț de sorb, hiola mării;orbiș alunec dus afundși mă-ngenun și mă cufundîn volbura pierzării.
(Andrej Ferko,pentru că este o împărățiespațiu).Știm deja mareaeste în esență înaltăîn adâncime.În fiecare zidin ce în ce mai atentcalculatși apa dovedită științificse întărește peste capul nostru.Așteptăm un mesaj în zadardin uriașul pește al spațiului.Dumnezeul sistemului solarei nu s-au eliberat din taină.De aceea ei rămân tăcuți,ca o lună ascuțităsub pielea gâtului.Apa ne intră prin nasne aruncă … Citește mai mult
Iartă-mă că te caut atât de stângaciîn cugetul tău.Iartă-mi durerea ce ţi-o trezesc.Vreau să ridic la luminăce e-n tine mai bun,ceea ce nu văzusem, să văd,ca un scafandru-n adâncuri,să iauce-i mai de preţ în tine,şi să duc în lumină, cum duce copaculcea din urmă luminăcu care soarele l-a mângâiat.Atunci tuvei veni în tărie să cauţibunul … Citește mai mult
Eterna mare, ca și-odinioară,Fără hotar și fără de hodină,De întrebări și neastâmpăr plină,Azi goana mea la malul tău coboară.Cu tresăltări de ape și luminăOglinda ta prelung mă-nfioară,Și-nchise răni încep din nou să doară,Din flăcări vechi ce-n mintea mea se-mbina.Pe rând, pe rând, eu simt cum reînvieCântată parcă-n surle și chimvale,Uitată noastra mare-mpărăție.Și nu mai știu … Citește mai mult
Oh, te rog, pot să te urmez?O, te întreb, vrei să fii mereuOceanul în care mă deslușesc.Să fii singurul al meu, să fii apa peste ale cărui valuri sar.Tu ești râul meu ce curge intens, adânc și sălbatic.Eu te urmez, eu te urmezÎn adâncuri, dragă, te urmez,Eu te urmez, eu te urmez,Într-un spațiu întunecos, te … Citește mai mult