Zilele zboară pe aripile unei păsări negre;
Umbra trecutului se-ntinde peste lume,
ștearsă pe-alocuri de atâta vreme,
cuprinsă-n pagini galbene, postume.
În Haos, Eros adormise lăsând pe Aiolos să bată
cu vânturile lui pe Gaia, muma pământului.
Titanii i-au rămas în pântec, căci Uranos,
rămas în ceruri, s-a rătăcint vrând să străbată
lumea lui Eros Adormitul.
Pe fruntea cerului se-ntinse o umbră fără de sfârșit.
Sarea pământului,
lumina lumii, trezite din adâncul somn,
veniră-ntr-un târziu pe-un munte
învășmântând un simplu Om
cu-ncălțămintea prăfuită
și-un antereu rupt pe alocuri;
dar fruntea lui era-ndreptată spre cer
de unde Tatăl îl trimise în haosul și în furtuna
dezlănțuite peste noi.
N-am înțeles ce-a vrut să spună,
n-am înțeles de ce-a venit;
i-am pus pe creștet o cunună
de spini, și-apoi l-am răstignit!
Sensul versurilor
Piesa descrie venirea unei figuri divine pe pământ, neînțeleasă și respinsă de oameni, culminând cu sacrificiul său. Versurile explorează teme de ințelegere, sacrificiu și condiția umană în fața divinității.