Clopotul anunță cu un sunet ușor
Viitorul.. mă duce la mormânt.
Calul în fața morții precupețește
Și de departe sună o talangă..
Iarna este aproape, copitele-s tocite,
Aripile fără pene refuză zborul
S-au spart stelele, ulciorul e crăpat
Mormântu-i doar o mlaștină..
E ziuă.. este noapte –
Clopotului care păzește
Intestine și oase prăfuite –
Plânge..
Tăcere jalnică,
Jalnică moarte,
Patetică vrere..
Suicid -.
Viitoru-ndepărtat,
Noiembrie-i aici..
.. brațele Domnului..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de disperare și resemnare în fața morții. Naratorul anticipează un viitor sumbru, marcat de suferință și de apropierea inevitabilă a sfârșitului, căutând o formă de consolare sau acceptare în brațele divinității.