Atunci când ți-ai chemat perechea
S-a stins în ramuri cântul tău
Reamintindu-ți de străvechea,
Trecutelor păreri de rău.
Abrupt se sparge-n văi ecoul
Împreunat cu vântul care
Șterge în grabă-ntreg tabloul
Ce lumina odată-n soare.
În vale jos, într-o grădină
Se stinse tristă o lumină.
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimente de pierdere și nostalgie, folosind imaginea unei privighetori al cărei cântec s-a stins. Versurile descriu un peisaj melancolic, unde ecoul și vântul șterg amintirile luminoase.