Un cal ce zburdă-n nostalgie
Fără căpăstru, fără hamuri
Trecând c-o-ntreagă herghelie
Lasă-n urmă stropi de lauri.
Și peste tot pe unde trece
Galopu-i ritmic se preface
În versuri care stau s-aplece
Cuvântul care încă tace.
Văzduhu-i plin de poezie,
De vânători pământu-i plin,
Mulți prind un mânz, fără să știe
Îi pun un ham și nu îl țin.
Tot versul greu se-gălbenește
Prins în căpăstru pe hârtie
Ce în cuvinte se dorește
Un cal ce zburdă-n nostalgie.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și dorință de libertate, folosind imaginea unui pegas ca metaforă pentru inspirația poetică. Versurile explorează ideea de a fi prins și limitat, dar și dorința de a evada și de a-și exprima liber creativitatea.