Parcă s-au terminat cuvintele,
Doar pauza dintre ele
– Note mute –
Scâncesc în sine
Adormind în poala frazelor
Din portative.
S-au terminat cuvintele
Din fraze,
Paralizate, mână-n mână,
Cu notele-cuvinte ale
Poeților-compozitori
Și pictori de culori mânjite
Pe albul pânzelor virgine.
Cuvintele retrase-n catacombe
De nepăsarea ființelor bipede
Nu se-nțeleg vorbit tonuri străine
Perceperii celor ce-au înțeles
Fraze, cuvine-acum neînțelese.
Ajung doar gesturi spre a ne-nțelege
În lumea dispărutelor cuvine;
Poeții scriu fără cuvinte
Compozitorii-s fără note
Iar pictorii orbiți de ne-nțelegeri
Pictează gri și ne-nțeleși de ceilalți.
S-au terminat cuvintele alese
De îngerii tăcutelor adâncuri;
Compozitorii-s muți,
Pictori-s orbi,
Poeții s-au retras
Toți peste Styx
În luntrea lui
Caron!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o pierdere a comunicării și a înțelegerii în lume, reflectată în incapacitatea artiștilor de a se exprima prin mijloacele lor tradiționale. Se simte o alienare profundă și o retragere într-o lume a tăcerii și a neînțelegerii.