Nu sunt un om, ci doar un lucru
Ce rătăcește printre poli,
Prins ca o piatră într-un inel
Să nu mă răcesc.
Mă țin spasmodic și încăpățânat
De oasele moderne,
Prin cimitire, prin pădure, pe alei
Și totuși singur..
Cuvântu-i mut, pagina goală –
Cine m-a alungat încoace?
Și te întreb, cu inima amară:
– Unde-ai rămas străine?.
Eu..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și alienare. Naratorul se simte ca un obiect rătăcit, deconectat de lume și de ceilalți, căutând un sens într-un peisaj dezolant.