Charles Simic – Singurătate

Singurătate.
Acolo și acum, unde prima firimitură
de pâine
cade de pe masă
și crezi că nimeni nu o ascultă
când lovește podeaua.
Dar adevărul este că undeva
furnicile
își pun
pălăriile de quakeri
cu intenția de a-ți face o vizită.
Traducere
George Petros

Sensul versurilor

Piesa explorează sentimentul de singurătate și ideea că, chiar și în momentele în care ne simțim invizibili, există cineva sau ceva care ne observă. Metafora furnicilor care ne vizitează sugerează o formă neașteptată de conexiune sau atenție în mijlocul izolării.

Lasă un comentariu