Versuri corectate și adnotate
În nopți de-amărăciune, în zile de plăcere,De când în umbra vieții, strein, mă rătăcesc,ăzut-am pretutindeni o tânără părere,Frumoasă, ideală, cu chipul fecioresc.Divina-i frumusețe pe privitori îmbatăCa dulcile dorințe ce prin suspine trec,Cosița-i e umbroasă și fruntea-i e curată;Dar palidă-i e fața și lacrimile-o-nec!Când ea mi se arată prin seri de desfătare,O văd plecându-și capul pe … Citește mai mult
Lie, lie, ciocârlie,Ia să-mi spui tu mieDe ce zbori în vântȘi dai de pământ,Lie, lie, ciocârlie,De ce cânți pe lanFără ciocârlan,Ce stau pe câmpieSingură, pustie,Lie, lie, ciocârlie?Ce nu cânți pe valeUnde-i mai răcoare,La izvoare reciOri vrei să mă-ntreci,Lie, lie, ciocârlie?
Singurătate.Acolo și acum, unde prima firimiturăde pâinecade de pe masăși crezi că nimeni nu o ascultăcând lovește podeaua.Dar adevărul este că undevafurnicileîși punpălăriile de quakericu intenția de a-ți face o vizită.TraducereGeorge Petros
Singurătatea este asemenea unei ploi.Împotriva serilor, se ridică din mare,de pe câmpiile aflate departe,se duce spre ceruri, ca de obicei,și numai apoi cade peste oraș.Pe timp de ploaie, în timpul orelor complete,când, dimineața se pierde pe aleiși când ființele care nu au găsit nimicsunt triste și dezamăgite una de cealaltă,când oamenii, care se urăsc,trebuie să … Citește mai mult
CumplitE golul singurătății!Sunt ucisul ei..Singurătatea?Povara tăcerilorSfâșiate de suspine..SingurătateOchiul tăuPrivește înghețatÎn ochiul gânduluiNeîmpărtășit..SingurătateNu te-am voit!Viața-haina-M-a dăruit țieTu m-ai cerutViețiiPrizonierul tăuSingurătate.OameniiCum i-am iubitDar eiNu m-au voit.Din singurătateaViețiiÎn singurătateaMorții și nimeniNu înțelegeAcest adânc.Poeți evitațiSingurătateaÎntre oameniE viața..
Azi am bătut cu talpa în pământȘi nu mi s-a răspuns nici un cuvânt.Slăvile le-am lovit c-un stolȘi-au răsunat a gol.E gol ținutul; pare goală fațaAcestei lumi pe care-o sorb într-una,Și-mi pare fără sâmbure chiar oraÎn care mi se clatină sub frunte luna.
Împăcare este numele tău, bătrânețe,la ceasul amurgului culeg legume,ud florile însetate de viață.Cobor jaluzelele, aprind lumina,mă așez la masă, fac socotelile zilei,marele câștig mi se repetă și-acum:singurătatea, noblețele ei.Și vine noaptea lungă, visulcare amestecă sâni sidefii cu săculeți de tărâțe,împăcare este numele tău, bătrânețe.
Rucsacul meu negru îndesat cu vise frânte,20 de dolari ar trebui a-mi ajunga o săptămână,Niciodată să nu spui un cuvânt nemulțumitor,Am luptat cu asta de 100 de ori până acum,Plec de acasă.[REFREN]:Aici printre umbre,Sunt în siguranță,Sunt liberă.Nu am unde să mă duc dar,Nu pot rămâne unde nu aparțin.Două luni au trecut și se face frig,Știu … Citește mai mult
Trebuia să plec de pe pământ,pământul trebuia să mă scuipe de pe el o dată pentrutotdeauna, ca pe un fiu bastard,ca pe un fiu temut pe care orașele nu sperăsă-l recunoască niciodată.Trebuia să plâng până ce voi mișca din loc trenurileși voi încurca prin strigăte ceasurile mareelor,dând cerului pricină să se lase în voia unui … Citește mai mult
Pentru că singurătatea mea e mult mai înaltădecât trupul meu,nu cred că ai putea privindu-măsă-l vezi pe cel adevărat.Când râd și îți spun despre toate,spre umărul tău se apleacătulpina care se va frânge.Pentru că singurătatea mea e mult mai înaltădecât trupul meu,asupra noastră lacrima ei cade