Am trăit îndelung sub arcade mari, zvelte,
Poleite de sori în o mie de note,
Și coloanele lor maiestuoase și drepte
Le schimbau pe-nserat în bazaltice grote.
Valuri vii legănau a văzduhului zare
Și solemn combinau și dădeau unitate
Unei muzici cu-acorduri bogate și clare
Cu culori de amurg, de-ai mei ochi reflectate.
Și acolo-am trăit voluptăți neștiute,
Huzurind în azur și în valuri imense,
Printre sclavi dezbrăcați, cu mirosuri intense,
Ce pe frunte-mi puneau palme reci și plăcute,
Cu o singură poftă, de-a cunoaște precis
Dureroasa mea taină ce m-aruncă-n plictis.
Sensul versurilor
Piesa explorează amintiri dintr-o viață anterioară, evocând imagini grandioase și senzuale. Naratorul caută să înțeleagă o taină dureroasă care îl bântuie, sugerând o dorință de a depăși un trecut misterios.