Paturile noastre fi-vor parfumate,
Și-adânci divane sugerând morminte,
Flori pe etajere murmurând, ciudate,
Despre alte ceruri tainice cuvinte.
Ultimă căldură risipind, curate
Inimile noastre, două făclii sfinte,
Împărți-vor dubla lor paliditate
Sufletelor noastre năzuind fierbinte.
Fi-va roș amurgul în misterele-albastre,
Nalta fulgerare, unică spre astre
Expirarea noastră plină de-amintiri;
Mai apoi un înger va deschide ușa,
Vrând să reînvie fostele iubiri,
Din oglinzi tăcerea și din noi cenușa.
Sensul versurilor
Poezia explorează tema morții a doi îndrăgostiți, văzută ca o eliberare și o transformare. Chiar și după moarte, amintirile și iubirea lor persistă, lăsând în urmă tăcere și cenușă, dar și posibilitatea unei reînvieri a iubirii.