Știu, tainic, un iatac în care,
Gătită și fermecătoare,
E-o fată-n veșnică-așteptare.
Pe sân își face vânt cu-o mână,
În pat culcată pe o rână,
Ascultă plânsul de fântână.
E casa Doroteii, unde
S-o legene pe răsfățată,
Din depărtări ușor pătrunde
Suspin de briză și de unde.
De sus în jos, cu grijă mare,
Uleiuri ung fragilul trup,
Rășini frumos mirositoare. –
Leșină într-un colț o floare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă intimă și melancolică, concentrându-se pe o tânără femeie, Doroteea, care așteaptă într-un iatac, învăluită într-o atmosferă de mister și frumusețe efemeră. Versurile sugerează o stare de așteptare, poate chiar de singurătate, accentuată de elemente precum susurul vântului și floarea care se ofilește.