Amar și dulce-mi pare ca-n nopți de iarnă stând,
S-ascult, de lângă focul ce-n fumu-i se frământă,
În depărtări puzderii de amintiri urcând
Încet din ceața-n care lung clopotele cântă.
Prea fericit e-un clopot cu gâtul viguros,
Ce, chiar bătrân, tot sprinten rămâne și vibrează
Când rugător chemarea și-o strigă credincios,
Ca un ostaș în vârstă din cortu-i când veghează.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și nostalgie, reflectând asupra amintirilor din trecut, asemenea sunetului unui clopot îndepărtat. Clopotul devine un simbol al credinței și al rezistenței în fața timpului.