Cuvintele visează.
Ochii într-un fiord
de lacrimi
și poemul
nu se mai cheltuiește în afară,
o lungă ezitare între sens
și sunet
acolo unde pâlpâie nostalgia
proscrisului,
unde
jocul oglinzilor nu înseamnă
sfârșit.
Foneme, cuvinte, fraze, enunțuri
și un chip al cuvântului
sau un chip de înger
sau amândouă la un loc.
Sensul versurilor
The poem explores the power and limitations of language, reflecting on the space between meaning and sound. It evokes a sense of longing and introspection, suggesting that language can reveal both beauty and a sense of alienation.