Așa a fost acum. Din așteptare
în clima fulgerului vei descinde
cu umbra-n flăcări, inima-n uitare
și fagurii-amintirii drept merinde.
Deschide-te, convalescentă vale,
să treacă de hotarul galben cel
incinerat de liniștea pe care
în reci extaze o creștea în el.
Pleoapa nu mai cade. La amiază,
mutându-și cifra zodiei din loc,
el traversă cu aripi nemișcate
această zi cu abdomen de foc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare profundă, un moment de răscruce marcat de o intensitate aproape apocaliptică. Imaginile puternice ale naturii și ale focului sugerează o renaștere sau o trecere printr-o experiență limită.