Cezar Baltag – Răsfrângere de Solstițiu
Așa a fost acum. Din așteptareîn clima fulgerului vei descindecu umbra-n flăcări, inima-n uitareși fagurii-amintirii drept merinde.Deschide-te, convalescentă vale,să treacă de hotarul galben celincinerat de liniștea pe careîn reci extaze o creștea în el.Pleoapa nu mai cade. La amiază,mutându-și cifra zodiei din loc,el traversă cu aripi nemișcateaceastă zi cu abdomen de foc.