Cezar Baltag – Răsfrângere de Solstițiu

Așa a fost acum. Din așteptareîn clima fulgerului vei descindecu umbra-n flăcări, inima-n uitareși fagurii-amintirii drept merinde.Deschide-te, convalescentă vale,să treacă de hotarul galben celincinerat de liniștea pe careîn reci extaze o creștea în el.Pleoapa nu mai cade. La amiază,mutându-și cifra zodiei din loc,el traversă cu aripi nemișcateaceastă zi cu abdomen de foc.

Cezar Baltag – Răsfrângere în Memoria Soarelui

Toate sunt sub semnul tău, Apollo.Clipa plouă-n noi torențial.Ieri a râs un ulm. O vară-ntreagăo femeie a iubit un deal.În stejar, unde septembrie țeseulii într-un aprig cerc sonor,de ieri seară vremea o măsoarăAbsalom, pendul nemișcător.E aici un loc din care-n toatelaturile lumii mă aud.Nordul e un punct din care-ncepenumai sud și sud și sud și … Citește mai mult