Nu dansa!
i-au strigat planetele
trupului,
e ziua când nimic nu dansează
Dacă mă opresc,
gândi, –
lumile au să mă sfâșie
Nu dansa! –
i-a strigat infernul,
azi îți dansezi înăuntrul inimii
Lumea șchioapătă –
și-a zis el –
sau
inima zeului bate aritmie?
Nu dansa, nu dansa i-a strigat umbra, -azi îți calci în picioare sângele
Abia acum, în sfârșit
– și-a spus el –
voi îmblânzi galaxiile
Nu dansa,
– implora lumina. –
e prea târziu în cer: amână-ți razele e prea târziu în văzduh, îți ard aripile e prea târziu pe pământ
El a tăcut și a început să danseze
și încet-încet s-a urnit orizontul
și au pornit
a se mișca toate
și de atunci dansează.
totul împrejur
și nimic nu se mai oprește
Și, iată, cad stelele
Sensul versurilor
Piesa descrie un act de rebeliune prin dans, sfidând avertismentele și constrângerile universului. Dansul devine un catalizator pentru schimbare, punând în mișcare întregul cosmos și simbolizând triumful individual asupra limitărilor.