Tare-s supărat pe lume, că eu trec și ea rămâne: călător lunecător, azi fecior, mâine ulcior.
Câți te-chema?
Câți te garaua-ma?
Tot mergând și-nnoptând mi-a crescut părul prea lung.
Într-o noapte la
Sumedru,
a venit un fulger negru
Și când m-am trezit în ploaie,
Cu pletele vâlvătaie,
De văpaie și dogoare
Îmi călcam părul în picioare.
Ține-mă, pământ cu iarbă, că vrea umbra să mă soarbă, călător lunecător, azi fecior, mâine ulcior.
Oh,
Margine,
Margine, cu buzele agere.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a relației dintre om și natură. Protagonistul se simte un călător trecător, în contrast cu eternitatea lumii din jur, confruntându-se cu ideea morții și a transformării.