Coapse limpezi. Valuri limpezi.
Marea umbra-n nori își suie.
Și-i alt țărm lângă acesta
și un singur tors, statuie.
Despletită îți dai drumul
într-un cosmos de oglinzi,
și de mări multiplicate
te apropii, te desprinzi.
Cerului plutind în ape
i te-adaogi uimitor:
fruntea în Cassiopeea,
gleznele-n Săgetător.
Alge-n valuri înnoptate
și picioarele-notând,
și te fură jumătate
emisferul mării blând.
Sensul versurilor
Piesa descrie o fuziune poetică între o femeie și mare, într-o atmosferă visătoare și transformatoare. Ea se contopește cu elementele naturii, devenind parte din cosmos și din adâncurile mării.