— Ai lăsat nașterea ta să fie trecut,
mi-a spus îngerul. Trebuia să te naști mereu
Trebuia să te naști din nou în fiecare dimineață.
Trebuia să mori de mai multe ori într-o singură zi
ca să poți învia o singură dată.
— Am murit de multe ori, îngere,
de fiecare dată în alt chip.
Dar de născut m-am născut o singură dată.
— Niciodată nu te naști pentru totdeauna,
mi-a spus îngerul – Nașterea
e doar marele risc: moartea e ultima șansă.
Acum vom muri amândoi și, poate,
vom învia împreună.
Dă-mi mâna. Ține-mă strâns.
4 aprilie 1997, ora 2 dimineața,
Spitalul Fundeni
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul vieții, moartea și renașterea, sugerând că moartea este o parte necesară a procesului de transformare și că nașterea este un risc asumat. Dialogul cu îngerul subliniază ideea că trebuie să ne confruntăm cu moartea pentru a putea învia și a ne reinventa.