Va veni moartea și va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoțește fără somn, de dimineața până seara, surdă, ca o veche remușcare sau ca un viciu absurd. Ochii tăi vor fi un cuvânt zadarnic, un strigăt mut, o tăcere. Astfel îi vezi în fiecare dimineață când singură te-apleci deasupra-ți în oglindă. O, speranță dragă, în ziua aceea vom ști și noi că ești și viața, și nimicul.
Pentru toți moartea are o privire. Va veni moartea și va avea ochii tăi. Va fi precum sfârșitul unui viciu, cum ai vedea-n oglindă ivindu-se din nou o față moartă sau cum ai asculta o gură-nchisă.
Și în vâltoare coborî-vom muți.
Sensul versurilor
Piesa explorează inevitabilitatea morții și modul în care aceasta ne urmărește constant. Moartea este personificată, având ochii cuiva drag, sugerând o familiaritate înfricoșătoare. Versurile reflectă asupra tăcerii și a inutilității cuvintelor în fața morții, dar și asupra speranței și a legăturii dintre viață și nimic.