Cesare Pavese

Cesare Pavese – Paradisul

de

Va fi o zi calmă, cu lumină receca soarele când se naște sau moare, și geamulva închide văzduhul murdar în afara cerului.Te trezești într-o dimineață aici, o dată pentru totdeauna,în boarea caldă a ultimului somn: umbrava fi ca boarea caldă. Va copleși odaiaprin geamul mare un cer mai mare.De pe scara urcată într-o zi pe … Citește mai mult

Cesare Pavese – Două Țigări

de

Fiece noapte e o eliberare. Te uiți la licăririlede pe asfaltul bulevardelor ce lucitoare se lasă pradă vântului.Orice rar trecător are un chip și o poveste a lui.Iar la ora asta nu mai simți oboseala: felinarele cu miilesunt toate pentru cei care se opresc să aprindă un chibrit.Flăcăruia se stinge pe chipul femeiicare mi-a cerut … Citește mai mult

Cesare Pavese – O Amintire

de

Nu există bărbat care să poată lăsa vreo urmăîn această femeie. Tot ce-a fost piere într-un vis,se risipeşte dimineaţa şi rămâne doar ea.Dacă n-ar fi fruntea atinsă de clipă,ar părea uimită. Doar obrajii zâmbescmereu.Nici zilele nu se adunăpe chipul ei, ca să-i schimbe zâmbetul uşorce se răsfrânge peste lucruri. Cu aprigă fermitateface orice lucru, dar … Citește mai mult

Cesare Pavese – Tu Ești Ca Un Pământ

de

Tu ești ca un pământnerostit niciodată de nimeni,tu nu aștepți nimicdecât numai cuvântulce va țâșni din adâncurica un fruct între ramuri.Un vânt te ajunge.Lucruri aride și moartete stânjenesc și pier în vânt.Cuvinte și membre vechi.Te înfiori în vară.

Cesare Pavese – Simplitate

de

Omul singur – care-a stat la pușcărie – se-ntoarceîn pușcărieOri de câte ori mușcă dintr-un codru de pâine.În pușcărie visa iepuri gonindPeste țarina iernii. În negura iernaticăOmul trăiește între ziduri de străzi, bândApă rece și mușcând dintr-un codru de pâine.Unii cred că după asta viața renaște,Că răsuflarea se domolește, că iarna se-ntoarceCu mireasmă de vin … Citește mai mult

Cesare Pavese – Instinctul

de

Omul bătrân, dezamăgit de lucrurile toate,din pragul casei în soarele molcuțprivește câinele și cățeaua ce dau frâu liber instinctului.Pe gura fără dinți se aleargă muștele.Femeia i-a murit de ceva timp. Și eala fel ca toate cățelele nu vroia să știe de nimic,dar avea instinct. Omul bătrân adulmeca– încă nu era fără dinți -, noaptea venea,se … Citește mai mult

Cesare Pavese – Ești Pământul, Ești Moartea

de

Ești pământul, ești moartea.Anotimpul tău e-ntunericulși tăcerea. Nu e pe lumenici un lucru ce mai mult decât tinesă fie-ndepărtat de zorii zilei.Când par a te treziești numai durere,o ai în ochi, în sângedar tu n-o simți. Trăieșticum trăiește o piatră,cum trăiește pământul dur.Și te-nveșmântă vise,tresăriri și suspinepe care le ignori. Durereaca apa unui lac, se-agită … Citește mai mult

Cesare Pavese – Strămoși

de

Uluit de lume am ajuns la o vârstăcând mă luam la harță și plângeam de unul singur.Să asculți cum vorbesc bărbați și femeineștiind ce să răspunzi, nu-i o mare plăcere.Dar a trecut și asta; nu mai sunt singurși, de nu știu să răspund, știu să mă lipsesc de răspuns.Mi-am găsit tovarăși, găsindu-mă pe mine însumi.Am … Citește mai mult

Cesare Pavese – Mereu Vii Din Mare

de

Mereu vii din mareşi ai vocea ei răguşită,mereu ai ochii tainicide apă vie printre mărăcini,şi frunte aplecată precumcerul aplecat de nori.De fiecare dată renaştica un lucru vechişi sălbatic, pe care inima,presimţindu-l, se strânge.De fiecare dată e-o rupere,de fiecare dată e moartea.Noi am luptat mereu.Cel ce se sparge ciocnindu-sea gustat moarteaşi o poartă în sânge.Ca buni … Citește mai mult

Cesare Pavese – Peisaj [IV]

de

(Tinei)Cei doi bărbați fumează pe mal. Femeia care înoatăfără a tăia apa, nu vede decât verdeledin orizontul ei îngust. Între cer și plantese întinde apa prin care lunecă femeiafără corp. Pe cer se așază noriica încremeniți. Fumul se oprește în aer.Sub răcoarea apei e iarbă. Femeiatrece suspendată prin ea; noi însă iarba verdeo strivim cu … Citește mai mult