În locul acesta de-arină,
ce nu e nici mare, nici tină,
veniți să cântăm.
Oh, noapte, oh, singurătate,
sub stelele tainelor toate,
dar ce să cântăm?
Când umbrele noastre pe plajă
în apă și-n cer se degajă
sunt noapte? sunt val?
Iar cântul și visul aceste
zadarnic și van ce nu este
vor ști în final?
Și totuși, cântând coborâm
acest imposibil tărâm
la limita mării și-a humii.
E plaja din capătul lumii
pe care ne va fi rămas
nici umbră, nici glas.
(1961)
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și efemeritate într-un peisaj natural izolat. Vorbește despre incertitudinea existenței și căutarea sensului în mijlocul naturii.