Așterne pat din gunoiul proaspăt de grajd
Se întinde cât este de lung
Înțeleptul
Să-și vindece neînțelesele boli.
Se curăță în apa pârâului rece
Niciodată aceeași
Călcată de alte și alte picioare
În umbra trecătorilor zei.
Locuitor al Efesului
Iubit al Sophiei
Penații îi sunt sprijinitori
Lui Heraclit trecătorul
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra conceptului filozofic al schimbării perpetue, ilustrat prin imaginea râului care nu este niciodată același. Viața și înțelepciunea sunt prezentate ca fiind supuse transformării continue, într-un cadru natural și spiritual.