Versuri corectate și adnotate
Ei în ochii mei trăiesc,ei în ochii mei iubesc,ei în ochii mei gândesc,ochii mei și-i amintesc. Trece Nimeni visător,blond și-nmărmuritor,printr-un veșnic șir de numenila același numitor. Cel ce nu e, a venit,cel ce e, s-a risipit,lângă tâmpla mea începeplus și minus infinit. Trupul și-l voia înfrânt,ora matură căzând,sclavă cercului de zgomotce-l înscriu monologând. Fața mea-i … Citește mai mult
Bate un vânt de vară prin odăile mele.Tu pleci și viifără să te fixezi,plantă călătoare având rădăcinileîn apa luiHeraclit,în care toate ale lumii se scufundăși numai absența semnificăsau poate plecarea însăși este pentru tineFiințămai plină decât piatra, mai statornică în nestatornicia eidecât piramidele,tu pleci și mie nu-mi rămâne altcevadecât vântul stârnit de aripile tale,care îmi … Citește mai mult
Așterne pat din gunoiul proaspăt de grajdSe întinde cât este de lungÎnțeleptulSă-și vindece neînțelesele boli.Se curăță în apa pârâului receNiciodată aceeașiCălcată de alte și alte picioareÎn umbra trecătorilor zei.Locuitor al EfesuluiIubit al SophieiPenații îi sunt sprijinitoriLui Heraclit trecătorul
Prin Efes merge-agale HeraclitSpre înserat. Îl lasă înserarea,Iar el se lasă-n voia înserării,La mal tăcut de apă curgătoare;Nici numele, nici cursul nu i le știe.Cioplit în piatră, Ianus. Șir de plopi.Se uită în oglinda mișcătoareȘi află-n ea și cizelează gândulPe care nenumărate rânduri de oameniL-or repeta. Iar glasul său rostește:A doua oară nimeni să se … Citește mai mult
Eu, care am fost atâția oameni, n-am fost niciodatăCel în brațele căruia se topea Matilde Urbach.
Din timp ne spui, bătrâne Heraclit,că-am fost făcuți, asemănați cu râulînvolburat ce-n unda lui târăștela vale munți, și lei, și spade, și oglinzi,jelind iubiri, nădejdi înșelătoareși nume de imperii risipite,și hexametri-n greacă și latină,posomorâtă mare-n zori de zi,și visul, vagă presimțire-a morții,și arme de viteji și monumente,și Ianus cu-ale sale două fețe,de fildeș labirinturi plăsmuitedin … Citește mai mult
Mică mare verde de treisprezece aniDe mult aș fi vrut să te-nfiezSă te trimit la școală în IoniaSă-nveți mandarina și absintulMică mare verde de treisprezece aniÎn turnulețul farului de la amiazăSă-nconjuri soarele și să auziCum soarta se dezleagă și cumDin deal în deal se-nțelegRudele noastre-ndepărtateCare opresc vântul precum statuileMică mare verde de treisprezece aniCu guler … Citește mai mult
Lângă ape verzi s-adună cărările.Sunt liniști pe-aici, grele și părăsite de om.Taci, câine care-ncerci vântul cu nările, taci.Nu alunga amintirile ce vinplângând să-și îngroape fețele-n cenușa lor.Sprijinit de butuci îmi ghicesc soartadin palma unei frunze tomnatice.Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,pe unde apuci?Pașii mei răsună în umbră,parc-ar fi niște roade putredece cad … Citește mai mult
Ideea de focîn bulgări de fosfordoarme.La vedereagălețilorse tulbură izvoarele.Canariine alină dorințade a poseda suflete.Și în viermiviața trebuie să ne parănormală.