Netocmite și nevăzute
se aflau toate
când a fost din lut
să ne zidească
una cu îngerii
fără altă grijire
decât a-L lăuda pe Atotfăcătorul.
Cel care nu mișcă urechile
Cel care unul din altul
dă naștere
și tot unul după altul
se retrage sub covorul de iarbă
când izvorul de cânturi
de osanale
se-ntoarce în subteranele nopții
își lasă netocmite
și gânduri și vise
Sensul versurilor
Piesa explorează originea creației și legătura dintre om, divinitate și natură. Sugerează o retragere a inspirației și a gândurilor înapoi în misterul nopții.