Cauți în zori
drumul de la tine la tine
sub avalanșa de nouri
în care își află lăcașul
zeitățile copleșite de har.
În dimineața condamnării
îmi număr și-ți număr
coastă după coastă
precum la cetate
crenel după crenel
să aflu ce-ți lipsește
și mie ce-mi adaugi.
Oricât de-nalt soarele își ridică
strălucirea
inima alături de cordul tău
de-nțelepte ritmuri
bate
precum ramul de măslin în Lună.
În umbra unei lumi nesățioase
te-ntrebi la ce mai este bună
lumina dimineții.
Peste suflet și ceasloave
când ne-așteaptă bănuita întrupare.
Doamne
fii cum numele îți spune
rege
peste noi vremelnici musafiri
cât au intrat pe-o ușă și au ieșit pe alta
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea interioară și sensul vieții într-o lume imperfectă. Vorbește despre regăsirea de sine și acceptarea condiției umane, punând întrebări despre rolul divinității în existența noastră efemeră.