Cerna să ne curgă la picioare
ce poate mai frumos să fie
cu tine dragostea să fie iarăși
ce poate oare mai frumos să ți se-ntâmple.
și împreună întunecatele sclipiri
să le privim cum se petrec
ce-ar fi să fie mai frumos.
s-asculți cu draga ta în brațe
greierii în seara răcoroasă
nu-i altă clipă întocmai de frumoasă.
să vezi și stelele pe cer în rînduire
cum legea lor o cere
ca în versetele dantești
(e doar iubirea
ce sori și inimile mișcă).
nu-i alta mai frumoasă dintre vieți
decît să-ți fie dragostea cu tine.
și curge Cerna înnoptată
cu glasul-i molcom printre stînci.
ea tot așa va clipoci
și azi și în vecie
la piept urechea ta ascultă
cum sufletul îmi bate pentru tine
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea dragostei împărtășite, comparând-o cu armonia naturii și cu versurile lui Dante. Este un moment de contemplare și intimitate, unde iubirea este văzută ca forța motrice a universului.