Versuri corectate și adnotate
Un băiat pe bicicletă treceÎn spate cu un altul mai micTrec amândoi prin fața poetuluiEl recită.În spațiul rămas între poetȘi cei care-l ascultăRitmul pedalelor este egal cu al inimiiCu al bardului care scandează poema.Băiatul traversează caldarâmulfâșâind din cauciucuriUrmând cadența versurilorPe care nici nu le aude.Sub umbra înaltăA cupolei de crengi înverzitePoetul recită
Noapte de oraș.I.Pe caldarâmul ud,Trap-trap de potcoave,Autobuze bubuindȘi faruri lunecândPe ferestre luminândOdăi întunecate.Cu tictac de târziu,Cu tăceri ce plâng,Cu noaptea ploioasăDe-afară..II.Plouă..Nu știu nimic..De zile, de ani,Fără a găsiCum ar fi altă viață..Același tictac de târziu,Cu tăceri ce plâng,Din nici un timp..Ca noaptea ploioasăDe-afară..
Sunt super tot dar superficială nuDeși îmi doresc apartament cu super viewNiște mărunt să iau atenții la nepoți și-unAkhal teke să defilăm printre roboțiȚine-o la pas că vreau să admir decoru’Zici c-au mutat din Geneva la noi tot salonulParcă nu-mi vine să cred unde am picatZici că-s la Roma când de fapt e hram în … Citește mai mult
Micuțele vrăbiuțeȚopăie iscusitePeste caldarâmGâlcevindu-seCu voci pițigăiateDespre chestiunileCare le interesează pe ele.Dar noi care suntem mai înțelepțiNe frăsuimÎntr-o parte și-n altaȘi nimeni nu știeDacă noi gândim de bineSau gândim de rău.Tot astfelCu bătrânul care încearcăSă-și țină câinele în lesă.Calcă pe caldarâmȘi mersul săuEste mai reverențiosDecât al pastorului episcopelianApropiindu-se de amvonDuminica.Astfel de comportamenteMă uimesc dincolo de cuvinte.