Ghearele șobolanilor
scrijelesc tălpile ușilor;
hieroglifele lăsate de labele șobolanilor
pălăvrăgesc despre pedigriul șobolanilor,
trăncănesc despre sângele lor
și flecăresc despre rasa
bunicilor și a străbunicilor
șobolanilor.
Și vântul bate
și praful de pe praguri se spulberă
și chiar scrijeliturile șobolanilor
nu ne spun nimic, absolut nimic
despre cel mai mare oraș, cea mai mare națiune,
unde oameni puternici ascultau
și femei psalmodiau: „Niciodată n-a existat
ceva asemănător nouă. ”.
Poeme – Walt Whitman/Carl Sandburg – Ed. Eminescu
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a insignifianței realizărilor umane în fața forțelor naturii. Chiar și urmele lăsate de civilizații puternice se pierd în praf, iar vântul șterge amintirea grandorii lor.