Versuri corectate și adnotate
Șase sau șapteCu boturile-ncleștateÎn aceeași pradă,Cu trupurile prelungiteDe cozi halucinantAșezate radialPe asfalt,Formaseră un soareCu raze grase, tremurătoare,Răsărite din canal.Soare de șobolaniPe-un cer de-asfalt,Apollo al gunoaielor, viitorAstru cu blană pentru altEv de subsoluri și rigoleScurse spre ziua de apoi.Zeu rozătorHulpav din aniCu-aureoleDe gunoi
Înfometat, bântuind barurile, iar noaptea plimbându-mă pe străzi ore în șir, luna îmi părea întotdeauna contrafăcută, poate că așa și era,iar în Cartierul Francez priveam cai și trăsuri deschise trecând, pe capră cu vizitiul cel negru, în spate cu pasagerii lor, bărbat cu femeie, de obicei tineri și întotdeauna albi.Eram și eu întotdeauna alb.Și cu … Citește mai mult
Ghearele șobolanilorscrijelesc tălpile ușilor;hieroglifele lăsate de labele șobolanilorpălăvrăgesc despre pedigriul șobolanilor,trăncănesc despre sângele lorși flecăresc despre rasabunicilor și a străbunicilorșobolanilor.Și vântul bateși praful de pe praguri se spulberăși chiar scrijeliturile șobolanilornu ne spun nimic, absolut nimicdespre cel mai mare oraș, cea mai mare națiune,unde oameni puternici ascultauși femei psalmodiau: „Niciodată n-a existatceva asemănător nouă. ”.Poeme … Citește mai mult
Sunt cântărețul renumit,Ce șobolani am tot vrăjit;De vraja mea și de-al meu sârgVevoie are și-acest târg.Căci dacă șobolani mai fi-vorȘi de-o mai fi și câte un dihor,Prin cântec pot să fac să pleceDe-aici lighioanele zevzece.Pe lumea asta, negreșit,Eu și copii am amăgit.Chiar cel mai dârz se face blând,Povești de aur dacă-i cânt;Băieți de mi se-mpotrivesc,Și … Citește mai mult
În curte lună de toamnă răsare și-albește.Fantastice umbre de pe streșini cad.O liniște în geamul gol sălășluiește;Răsar șobolanii încet și totul rad.Și fug șuierând încolo și-ncoaceȘi-un groaznic iz le intră-n năriDup-un avânt fugace,Sub lunile fantomaticei vibrări.Se răfuiesc cuprinși de lăcomieȘi umple casele și șuraCe pline sunt de grâu și bogăție.Vânt înghețat, în beznă ura.
În curte, tomnatică, lună de vară,Streșini aruncă fantastice umbre.În goale ferestre e liniște iar.Guzganii acum din cotloanele sumbreIes șuierând, și se iau pe urmele lorUn groaznic miros de latrinăCe-n clarul de lună, ușor,Ca o fantomă se-nclină.Și lacomi se ceartă, turbați,Și-n hambare și-n odăi se răsfață,Prin grâne și fructe uitate.În neguri gem vânturi de gheață.
Se plâng de mine păduchii că nu-i iubesc.Recunosc: – Nu-i iubesc.Se plâng de mine șobolanii că nu-i pup în bot.Recunosc: – Nu-i pup în bot.Se plâng de mine hienele că nu ies cu ele la plimbare.Recunosc: – Nu ies cu ele la plimbare.Cu toate aceste spurcăciuni nu vreau să am a face,Chiar dacă ar fi … Citește mai mult
Florin Mitroi part I:Femeile cu mustață nu au loc să stea în față.Peste toți vă dați rechini, dar de fapt purtați bichinii.Stați pe facebook și dați focuri, dar mai bine stați pe tocuri.Doar în buletine aveți și voi nume de băieți.Ref. x2Voi fraieri fără măsură, șmecheri după tastatură.Pe facebook sunteți spartani, față în față șobolani.Boby … Citește mai mult
E întuneric și e frigLumina zilei-ncet dispareCadavre și miros urâtȘobolani printre picioare.Blocuri de piatră în jurul meuSub mine curge apaÎn urmă să mă-ntorc nu vreauTunelul mă așteaptă.Refren:Tu te pierzi în întunericȘi nu mai poți scăpaInima nu se mai bateÎnsă nu e vina ta.Merg încet și am o fricăSimt fiorii mă atacăAm o șansă foarte micăSă … Citește mai mult
ȘOBOLANII ȘI COTOII.Niște șobolani odată, nobili mari de la oraș,Se-nfipseseră cu dinții într-un gras și dulce caș,Din al cărui miez într-una,Zi de lucru, sărbătoare,Rodeau aprig, fără grijă, fie că pe cer sta luna,Fie cerul fără stele, fie potopit de soare….Peste neamul șorecimii, șobolanii cei istețiErau, măre, „Logofeți”:Astfel, unul dintre dânșii, cu vreo patru dinți de … Citește mai mult