Am fost primul dintre neghiobi
(așa visam)
și toți neghiobii de pe lume
fuseseră înghesuiți în mine, încât eram
neghiobul cel mai mare dintre toți.
Alții s-au pomenit așa dimineața
ori seara, ori sâmbătă,
ori s-au pomenit astfel în zilele fără de soț,
ca vinerea picată-n treisprezece.
Eu însă am fost un neghiob în fiecare zi din săptămână,
iar când dormeam eram atunci neghiobul care doarme
(așa visam).
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a fi diferit și de a se simți copleșit de propria identitate. Vorbitorul se identifică cu un 'neghiob visător', sugerând o introspecție asupra propriei vulnerabilități și a modului în care se percepe în lume.