O biografie, domnilor, ar trebui să înceapă cu răsuflarea
unui om,
când prima oară ochii lui întâlnesc lumina zilei, apoi
– scotocind – să meargă până la moarte, când lumina zilei
s-a dus.
Biografia ia astfel atunci sfârșit, doar dacă nu răstorni
cumva ordinea
și nu începi cu moartea, scotocind îndărăt, până la
naștere, deschizând
viața ca pe-un sicriu și ducându-te în urmă către leagăn –
în care caz, domnilor, biografia s-a încheiat, e desăvârșită,
– când eroul ți-i fără înaintași, stirpe, strămoși, genealogie,
sânge, rasă,
oase, decoruri… și acestea, domnilor, pot fi împinse
până departe.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra convențiilor biografice, sugerând că o biografie poate începe cu nașterea sau cu moartea, explorând viața ca pe un ciclu complet. Se pune accent pe lipsa importanței originii și a genealogiei în definirea eroului.