Într-un pahar cu sare de potasă
Într-o soluție murdară și opacă
Arunci un mic cristal și totul e pe cale
Treptat și lin să se prefacă
Într-un pahar cu floare de cristale.
În treacăt mi-ai zâmbit
Fugind iute-n zbor și sfială
Și până dimineață mi-a-nflorit
În sufletu-mi trudit de îndoială,
În tulburatu-mi suflet mi-a-nflorit
O rece feerie siderală.
Sensul versurilor
Piesa explorează o transformare interioară subtilă, comparând-o cu formarea cristalelor într-o soluție. Un zâmbet efemer declanșează o emoție puternică, o feerie rece care înflorește într-un suflet tulburat.