Camil Petrescu – Fragment II

Într-un pahar cu sare de potasăÎntr-o soluție murdară și opacăArunci un mic cristal și totul e pe caleTreptat și lin să se prefacăÎntr-un pahar cu floare de cristale.În treacăt mi-ai zâmbitFugind iute-n zbor și sfialăȘi până dimineață mi-a-nfloritÎn sufletu-mi trudit de îndoială,În tulburatu-mi suflet mi-a-nfloritO rece feerie siderală.

Camil Petrescu – Trecutul

Ci dincolo de zona blestemată-a morții,Peste cătunele încremenite de pe vale,Departe peste albe culmi, în fund departe,Mai departe decât chiar depărtareaEști tu,E lumea existenței tale,De care nu, oricât de-adâncă zareaMă desparte,Ci infinitul fără sprijin, fără toarteÎl urcăm învinși, învinși îl coborâm.Căci de acest metal,Tăios și imaterial,În fiecare clipă sufletu-mi sfărâm.Ți-adeseori,Privind sfios prin tainicul crenel de … Citește mai mult

Camil Petrescu – Repaosul

Cum soarele, prea roșu, căzuse peste culmi,Am străbătut păduri necunoscute.(Tufișuri încâlcite printre ulmi sau plaiuri cu stejari bătrâni) înfrigurați, cu baionetele la armăȘi armele înțepenite-n mâni.Urcam pe drumul plin de bolovani,Lăsând în spate cea din urmă zi,Pândeam, pândiți de negurile serii.Gândind la fiecare bot de deal:Aci va fi.Și-acum suntem în marginea de satDintr-un tărâm necunoscut … Citește mai mult

Camil Petrescu – Primăvara

Fusese o mocirlă de zăpadăPe cale de topireȘi noroi,Care curgeau la vale în șuvoi.Dar într-o săptămână vântulA însănătoșit pământul.În tranșee.Cămăși spălate s-au întins la soare,Prin colțuri de traverse,Pe banchete,Zvârlite la-ntâmplare.Lucesc metalic tuburi de cartușe,BaioneteȘi-n dezordinePe jos, îți stau în caleSaci de merinde, sape și mantale.Căci noroiul lacom s-a zbicitȘi-a devenit,Cu urmele-ntărite de bocanci,O panglică de … Citește mai mult

Camil Petrescu – Ideea

Bibliotecile cu rafturi şi zăbreleSunt plineDe tomuri grelePergamente şi colecţii vechi nepreţuiteLegate-n marochine,În care zac orânduiteIerarhic subt capitole şi titluriMii şi milioane de idei,În zeci de mii de tomuri, anexeŞi opusculeCu pagini încărcate de calcule subtileCa mici desemne-Arabescuri-De cercuri seci, de semneŞi magice majuscule.Dar în eleNu sunt decât cadavre de idei,Căci scrisul totE doar gândire … Citește mai mult

Camil Petrescu – Vanitas

Urcând luminos în spirală,Un strung cu lame de argintTe-a subțiat din fildeș.Și-ntruchiparea ta e o spirală ce se-nalță..Dar ce neînsemnațiMai suntem totuși amândoi..Suavă, Kicsikém..Sub înstelarea de baldachine,Dintre noaptea nencepută din trecut.Și-aceea fără de știre care vineNe-am întâlnit printr-o minune de-ntâmplareÎn ceas, cu neființa-asemene,În omenirea curgătoareDouă trupuri. Gemeni, gemeneMicuțo,Până la noiPământul rodnic a revărsat luminiiDin sânul … Citește mai mult

Camil Petrescu – În Ceasul Dintâi…

Dar iezerele unul lângă altul sute,Când râd arhipeleagurile lumii mute?Geyserii lungi lumina descompunCa munţii de cristal şi alaun.Iradiază sorii albi, de-odată patru,Terasele de ape vii în amfiteatru…Grădinile Semiramidei, lateralDin răsărit pân’ la apus, în sus de val.Azvârl orgile planetei jerbe greleDe imnuri spre spiralele de stele..Când evantalii latescente trec domolCa reci comete dincolo de gol.Fâşii … Citește mai mult

Camil Petrescu – Samarkand

Muntele sticlos din fund e la trei nopțiDepărtare cu privirea. Șahi răscopțiPlâng ce-a fost cu ochii scoși. Oigurii meiCresc în vaduri, văile vuiesc de ei.Merg spre turnul nalt, cât norii albi de grindeni,Margini nu se știu, privelişte n-are,Țările vecine-l văd de pretutindeni,Caravanseraiuri fumegă-n hotare.Sus pe munți spânzurători cât cerul golCheamă trecătorii şuierând domol.Muşte cât găinile … Citește mai mult

Camil Petrescu – Cearta

Miniatură de fildeș mărită,Și necăjită,Tu nu știi ce să faci,Supărată pe mine:Să râzi?Să plângi?Dar îți strălucesc ochiiDe parcă-s plini de rouă,Căci tu le faci pe amândouăNegrăit de frumos,Cum cade câte-o rază de luminăPe nasul unui copil mânios.Eu însă citesc mai departe și tac….Și tu plângi tot mai tare,Că nu vreau să viu să te-mpac.Dar e … Citește mai mult

Camil Petrescu – Amiaza de Vară

Am obositȘi-acum stăm lungiți pe căpițele de fân copt.Bolta cerului a devenit prea vastăȘi-acoperă și hărți pe care nu le vedem,Privim prelung,DePe o coastă, pârâul de frunzișuri negre care curge-n fundul văii.Poșta mică pe șoseaua albă,Bate-n prafu-n loc.Dar ajunge până sus și dincolo de noi,Material ca o salbă,Cu zurgălăii.În fund,Depărtarea cu nori albi se-mbină,În aerul … Citește mai mult