Rapha Saec:
70% apă, 30% arginți
Track-ul meu rămâne sincer, tu pe cine vrei să minți?
Hip-hop-u’ m-a salvat, și-acum încerc să-i întorc favoarea
Dar adorm în zimți ca Daedalus, și mi-am pierdut răbdarea!
E-un avion în plin picaj, și toți vor să facem poză
(?) să scrie proză
Nopțile mele-s tigri albi, vin din alb pe macadam, comerț galant
Ramai în pom cu amandine și-amintiri de elefant
Ramân distant, văd totu’ mai riscant pe zi ce trece
De la petreceri, la pui de somn pe malu’ rece
(?) face cât zece
Ospicii-mi ajung la os, vicii,
Plictisit s-aud indicii
Despre ce fumează, f*t și sacrificii!
M-am plictisit de rap
Ca de serialu’ preferat
Și încă un sezon ar însemna să f*t ce-am creat..
Iar MC-u’ vostru preferat,
Vă garantez, e fix c***t
Puțini îmi fac un feeling, mi-a mai rămas ceva la sută
Alții se plâng că nu-i ajută
Nimeni să iasă din spirala ca insecta din cocon
Vad insecte prin sector
Și mă invită zâmbitor
Să mă mut în Capitală…
Nu, mersi! Nu cred c-ajung să umplu sala
Și asta mă bucură parțial, când văd la alții fală
Alții vorbesc de închisoare, îmi prezintă sfera
De parcă au fost colegi de celulă cu Mandela…
Man, de la c***turi de-am fumat mi-am f***t memoria
Mi-apar flash-uri prost, și le scriu, scriu tot iar…
Orice pas contează!.
C. O. D. :
Citesc dintre entități personalități diferite
Cu membrele-nfipte-n trei cruci putrezite
Mă bazez pe simtu’ dreptății, scot arginții
Am tras demult cortina peste ochiu’ minții
Călătorind fără bilet, prin propriu’ subconștient
Priveam pe gemă ruinele ornate perfect
Oare cine sunt, mă întreb tot mai des
Ce caut eu aici, dacă n-am niciun interes?
Cobor în prima haltă, văd spirite hoinare
Parcă le-am mai întâlnit, însă n-am răbdare
Să le ascult poveștile conturate din regrete
Știu că toate-s fapte fictive ce devin prezente…
În lumea reală, oamenii vor înțelege
Care este scopu’ real, uite așa trece
Vremea asta haină, suntem flori de păpădie
Ce stau în raze lungi până la prima vijelie
Încă de mic copil, am fost atras de întuneric
Creatoru’ din lumină e doar un nemernic
Asta e calea mea, pavată cu sârmă ghimpată
Alegerea făcută n-am s-o regret niciodată!
Indiferent de pedeapsă, viața acum are sens
Când toți merg înapoi, prefer să merg invers
Rup petale roșii, mor înjunghiat de spini
Renasc în brațele vântului, umbrit de trandafiri
Dacă viața pe Pământ a degenerat dintr-un măr
Prefer să caut cu mintea acel sâmbure de-adevăr
Să urmăresc lumina lunii, în acea noapte
Când se va opri timpu’, și vor pieri stelele toate!
Viteza corelează spațiul în unghiuri diferite
Gradate fără sens, rămân în urmă doar clipe
Și urmele fostelor prezențe pierdute în trecut
E esențial să păstrezi tăcerea tot mai mult…
Cineva mi-aplaudă eșecurile mai mereu
Și-mi întăresc impresia că este Dumnezeu
Aștept dovada unui pact semnat la naștere
Sunt condamnat cu viața, și însetat de cunoaștere!
Sensul versurilor
Piesa explorează introspecția artiștilor asupra propriilor experiențe și a societății în care trăiesc. Ei caută sens și adevăr într-o lume adesea percepută ca fiind haotică și lipsită de repere.