“Robi să nu se facă! Nu voi să mă-ncurc!
Pieră tot ce-i turc! ”
Astfel Ionașcu-Vodă poruncește.
Zbârnâie săgeata, și funebru-i cânt
Acordat în vânt,
Șuieră prin carne s-apoi amuțește!
“Stați! Destulă treabă! – țipă un ciocoi,
Stolnicul Moroi,
Aducând cu sine p-un vizir sau pașa,
“Doamne! – către vodă zice umilit-
Focu-i potolit,
Să deschizi acuma și punga vrăjmașa!
Seraschirul ăsta, ca să nu-l omori,
O să-ți dea comori:
Galbenași de aur parcă rupți din soare!.. ”
Domnul în urgie strigă: “Mai fârtați!
Dracului să-i dați
Turcul și ciocoiul p-o spânzurătoare! ”
Și pe când armașii p-amândoi în sus
Ciorilor i-au dus,
Zise vodă către ceata-i voinicească;
“Cine vrea să scape țara de necaz,
Fie bun viteaz
Și la banul naibei să nu se gândească! ”
Sensul versurilor
Piesa prezintă un episod din istoria unui domnitor român, Ionașcu-Vodă, care refuză compromisul cu invadatorii și trădătorii, preferând să-i pedepsească exemplar pentru a apăra țara. El îndeamnă la sacrificiu și la nepăsare față de avere în lupta pentru libertate.
