Pe coastă. Marea fulgeră-n crepuscul.
O barcă taie valurile calm,
Trandafiriu, din ape, crește psalm –
Și fiecare-și țese vis minuscul.
Ca pești de aur, valurile ard;
Și-i vânt salin; se scutură castanii.
Pe chei, o babă lin își zvântă anii,
Cu ochii-n gol fixați spre bulevard.
Se prăfuie văzduhu-n diamant –
Pe cer, Selene-și tremură o lampă –
Subit, o mână-a prins să miște-o cleampă,
O ușă s-a deschis înspre neant.
Pe apă în trei luntri ca trei spectre,
Cu plasa grea, năierii pescuiesc –
Și-n noaptea albă umbrele își cresc
Ca trei subțiri și tainice Electre.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de seară la mare, cu elemente naturale și umane îmbinate într-o atmosferă contemplativă. Versurile sugerează o reflecție asupra trecerii timpului și efemeritatea vieții, văzute prin prisma peisajului marin.