Sfărâmați paharele astea murdare, prietenii mei, prietenii bețiilor.
Noaptea asta-i a călătoriilor, fantastice călătorii lunare.
Alungați țiganii, mesele frângeți, îmbrățișați o altă
Gioconda cu inima voastră vagabondă, și-n loc să mai cântați, să plângeți.
Prietenul vostru, sfâșiat de boală, pe umerii frunzelor e dus departe, spre tainele negre din carte, spre trista toamnă tavernală.
Prietenul vostru,
Regele
Nopții,
prietenul meu.
Poetul,
a scuipat în ochii supți ai morții.
Sensul versurilor
Piesa descrie pierderea unui prieten drag, un poet, răpus de boală. Tonul este melancolic și evocă imagini ale despărțirii și ale acceptării morții.