Benedict Corlaciu - Versuri.pro

Prezicere

Atât de-nfrigurata pleoapelor pojghiță / tremură în somnul albastru – cafeniu. / E târziu, fetiță, … →

Nu sunt de sticlă, însă văd prin ele, / când mă uit în gura acestei … →

Rostogolește-mi ochii, până-n fund. / Și dă-i de-a dura, dă-i, țară, popas! / Vreau întuneric, … →

E-așa de galbenă și-atâta e de lentă pisica asta, ca femeia mea; când dă din … →

Străpungerile trupului prea ne-au durut, prea mult privirile ne-au sfâșiat. / Frigurile bălților în noi … →

În mahalaua mea, o fată nebună, / ca o răbufnire molatecă, / în fiecare noapte … →

Sfărâmați paharele astea murdare, prietenii mei, prietenii bețiilor. / Noaptea asta-i a călătoriilor, fantastice călătorii … →

Zâmbea țiganca florăreasă, zâmbea absent, bețivilor atrofiați – ce trist zâmbea – într-un decor de … →

Eu sunt poetul / Ben. / Corlaciu, al doilea drac și cel mai puternic, umblu … →

Totdeauna, omule liber, mă vei iubi, / așa cum iubește săracul pâinea și soarele, / … →