William Shakespeare – Sonetul 108
Ce-aș mai putea cu mintea să creez / Când sufletul meu bun ți-am arătat? / … →
Ce-aș mai putea cu mintea să creez / Când sufletul meu bun ți-am arătat? / … →
O, tu, copile drag care supui / Şi schimbătorul timp şi coasa lui, / Trecând … →
N-ai nicio vină dacă eşti blamat, / Că bârfitorii-n cei frumoşi lovesc; / Ca cioara-n … →
Cum tatăl decrepit e încântat / Să-și vadă fiul sprinten și voios, / La fel … →
Deci poți să mă urăști oricând dorești; / Și-acum, când lumea-i împotriva mea, / Doboară-mă, … →
Când să mă desconsideri vei pofti, / Disprețul tău făcându-mă să-ndur, / De partea ta … →
Aceleași ore care ți-au croit / Trup adorabil desfătând priviri / S-or dovedi tirani cu-același … →
O, să nu-mi ceri acuma să trec peste / Răul ce-nadins mi-l faci tu mie. … →
Ferească Dumnezeu, ce m-a robit, / Cu pofta ta să nu fiu circumspect / Ori … →
Ce poţiuni făcute-n alambic / Din lacrimi de Sirene am sorbit, / Că m-au făcut … →