N-ai nicio vină dacă eşti blamat,
Că bârfitorii-n cei frumoşi lovesc;
Ca cioara-n zbor pe-un cer înseninat
Sunt cei ce cu podoabe se gătesc.
Deci tu fii bun, căci bârfa negreşit,
Îţi dă valoare, timpul te-a curtat,
Că mugurul de viermi este iubit,
Dar anii tăi dintâi nu te-au trădat.
Ispita tinereţii a apus,
N-ai fost tentat sau poate-ai biruit,
Şi slava ta încet-încet s-a dus,
Dar pizma niciodată n-a murit.
Dacă de rele nu te vei păta,
Mulţimi de inimi lângă tine-or sta.
Sensul versurilor
Sonetul explorează natura efemeră a frumuseții și modul în care aceasta atrage invidia și bârfa. Vorbește despre importanța de a rămâne integru în ciuda criticilor și a tentațiilor.