Ștefan Octavian Iosif – Înfloresc Grădinile
Înfloresc grădinile / Ceru-i ca oglinda; / Prin livezi albinele / Și-au pornit colinda. / … →
Înfloresc grădinile / Ceru-i ca oglinda; / Prin livezi albinele / Și-au pornit colinda. / … →
Mă-apropiu din nou de dumbrava cea sfântă, / Să cad în genunchi la străvechiul altar. … →
Jos, între care, / Vitele rumegă; / În depărtare / Văile fumegă. / Dorm muncitorii … →
Te văd trecând… Dar nu mai porți brățară, / Nici diadem, nici straie orbitoare… / … →
Sunt nopți când mă asemui / Cu fiul de-mpărat, / Ce străjuia sub pomul / … →
E noapte; la micuța casă / Fereastra licăre-n lumină. / Vezi fețe vesele la masă: … →
Aș vrea să cânt, să-mbrac în mândre rime / Norocul rar ce-n cântec nu încape, … →
Tu, singuratică și-albastră, / Rătăcitoare-n infinit, / La ce mă chemi necontenit / Acolo-n colțul … →
La subțioara nopții, undeva, / atârnă acest fagure pustiu. / În august, când se scurge … →
Streșinile se dezgheață, / Picură mărgăritare… / Ce de lume! Ce de viață! / Și … →