E noapte; la micuța casă
Fereastra licăre-n lumină.
Vezi fețe vesele la masă:
Ei povestesc glumind și-nchină.
Tu, singur, te strecori prin ceață
Și-arunci privirea cu sfială:
Te-apucă dor de-o altă viață,
De liniște patriarhală.
În vis, te-apropii de fereastră,
Și numa-n vis le tulburi pragul:
„Primiți, primiți la vatra voastră
Să hodinească și pribeagul…”
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și dorința unui pribeag de a găsi un loc călduros și primitor. El tânjește după o viață liniștită și patriarhală, dar se simte exclus și nevoit să se mulțumească doar cu visul de a fi acceptat.