Michelangelo – 165
Cine-și obligă ochii să adore / își pierde judecata / și teama-i e răsplata: / … →
Cine-și obligă ochii să adore / își pierde judecata / și teama-i e răsplata: / … →
Când, doamnă, sunt cu tine, / al vieţii duh dispare / din piept spre mădulare: … →
E prea supărătoare / deși-i dulce prin fire, / înrobitoarea-n veci recunoștiință; / cum liber … →
Pe cât mi-s dragi, pe-atât mă-nfioară / acele gânduri care vin temute / cerându-mi seama … →
Vorbesc cu voi, ce lumii i-ați dat pradă / și spiritual și sufletul și trupul: … →
Nu încetează timpul să mă certe, / de parcă îl tot mânii, / zicând să-mi … →
Trup nobil Bracci-a pus în astă parte, / cum n-a existat sub soare altul; / … →
Când sufletu-mi prin ochi străvede bine / splendoarea ce-a văzut-o-n altă viață, / și ea … →
Cu-atâta zbucium și așa robie, / cu gânduri false, suflet în primejdii, / Eu să … →
Mă văd al Tău și-ndemnul îmi sporește / spre cerul drag al izvodirii mele; / … →