Michelangelo – 44
Când sufletu-mi prin ochi străvede bine / splendoarea ce-a văzut-o-n altă viață, / și ea … →
Când sufletu-mi prin ochi străvede bine / splendoarea ce-a văzut-o-n altă viață, / și ea … →
Norocul, ce-a știut prea mult zăbava, / el, ce de tineri nu prea ne răsfață, … →
Nu aflu zbuciumării mele alte / pricini decât uitatele păcate, / dar cunoscute milei nesecate, … →
Azi singulara-i nouă strălucire / în cer, și nu-ntr-a lumii mișelie / (i-a spus braț … →
Nu se-împreună genele în sită, / că ochiul lesne pleacă și revine / din stânga … →
Când un copac e smuls din rădăcină, / Desprins de sevele ce-l înalţă, / Ori … →
În timp ce vă ador, în minte-mi vine / nefericirea mea, ce tot sporește, / … →
Pe cât simt răul care în piept sporește / și mi-l vedeți pe față, / … →
Odată para mea ardea și-n gheață, / Acum e gheață tot ce-mi era pară, / … →
Cu toate că splendorile-ți celeste / le-arăți aici în chipul de femeie, / plăcerile-idee / … →