Michelangelo – 97
Un trup de câlți cu oase de carabină, / o inimă de sulf ca o … →
Un trup de câlți cu oase de carabină, / o inimă de sulf ca o … →
Voioși, pe cât de triști, aleșii fură, / că Tu, nu ei, murit-ai la răscruce, … →
Când simțul rupt în flăcări mai mărunte / de-alte splendori, lăsându-te, se leagă, / signore, … →
Tu mi-ai fost far, Tu călăuzitorul, / o, Doamne bun, din primii ani de viață, … →
Când cel care, cucernic, / alungă-a morții groază / ar știi s-o ducă de-unde e … →
Nu înțelege, Doamne, vârsta verde / cum, vrerea, dorurile și iubirea / se pot schimba … →
De-i drept că sufletul din trup ne zboară / și-un altul găzduire / îi dă … →
Cum îndrăzni-voi așadară / să mai trăiesc când astăzi, la plecare, / nu pot să … →
Când, doamnă, sunt cu tine, / al vieţii duh dispare / din piept spre mădulare: … →
În chipul tău frumos văd, seniore, / cu greu pot spune în această viață: / … →